Cazuri Speciale

Cazuri Speciale

Ma numesc Madalin, am 25 de ani, si sunt dintr-o comuna din Mehedinti. La varsta de 18 ani am terminat liceul, dar din pacate familia mea nu a avut si nici nu are o situatie financiara buna incat sa ma fi putut ajuta sa urmez o facultate. Am invatat bine pe parcursul celor 12 ani de scoala, dar din pacate lucrul asta nu a fost de ajuns. Dupa ce am terminat liceul m-am angajat pe un santier intr-un orasel micut, faceam naveta zilnic cate 60 km. In acel orasel am intalnit o fata de care m-am indragostit.

Dupa ceva timp, ea a plecat in Bucuresti la o matusa de-a ei, iar eu am mai muncit cateva luni pe acel santier, am adunat niste bani si am decis sa imi iau o chirie in Bucuresti. Acum 4 luni mi-am luat inima in dinti si am venit in Bucuresti cu banutii pe care ii stransesem. Am inchiriat cea mai ieftina garsoniera pe care am gasit-o (undeva in zona Drumul Taberei pe Bd. Timisoara), si am inceput sa imi caut de lucru. Dupa vreo 3 saptamani, aproape o luna, am gasit de lucru la un Call Center la o firma poloneza. Am lucrat acolo vreo 2 luni, iar pe 15 august. Firma s-a inchis, oamenii au plecat in Polonia si m-au lasat si fara loc de munca si fara banii pe care ii aveam de luat pentru o luna si jumatate.

Am mers acolo la sediu zilnic, insa nu mai e nimeni. De aceea eu nu mai am cum sa imi platesc chiria, am ramas si cu datorii si urmeaza sa parasesc Bucurestiul in cateva zile si sa ma intorc acasa la ai mei, unde nu o sa pot sa-mi gasesc niciodata un loc de munca in acea zona. Imi doresc atat de mult sa raman aici,langa fata pe care o iubesc, si sa imi gasesc din nou un loc de munca, dar in conditiile astea mi-e imposibil fara un ajutor. Tot ce-mi doresc, sa raman aici sa imi pot face si eu o viata normala alaturi de persoana cu care sunt de aproape doi ani impreuna.

Sunt Stefania, sunt studenta in anul 2 la Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti. Multi oameni, vazandu-ma si vorbind cu mine, nu s-ar gandi ca eu nu am casa si ca am o viata greu de suportat, insa eu mereu am vrut sa arat partea fericita din sufletul meu. Povestea mea suna asa: De cand eu si fratele meu eram mici, tatal meu a fost alcoolic. Nu a vrut sa munceasca niciodata pentru noi, iar mama nu a avut vreodata posibilitatea de a se desparti de el. Este un om violent, iar cand bea peste masura creeaza o stare de teroare in casa. Ne lovea, fara sa tina cont ca eram copii si urla toata noaptea, punea muzica si nu ne lasa sa dormim, lucruri pe care inca le face, din ce in ce mai des in ultimul timp. Mama a fost stalpul nostru. Cumva ea s-a descurcat toata viata cat sa ne mutam din casa in casa cu chirie.

Cred ca am stat pana acum in cel putin 10 case. Acum tocmai urmeaza sa ne mutam iar. Problema este ca banii nu au ajuns mereu sa platim chiria. Si de aici au urmat procese impotriva mamei mele din partea proprietarilor, ani la rand. Nu am putut sa ne separam de tata vreodata, ne ameninta ca ne omoara pe toti daca plecam, lucru de care este in stare pentru ca i-a pus cutitul la gat mamei mele cand noi eram mici. Acum ca am mai crescut, mie nu imi mai este frica de un om care nu stie decat sa terorizeze si as vrea sa o iau pe mama sa plec de langa el. Insa nu avem unde, iar banii ne ajung abia sa traim zi de zi. Fratele meu a plecat din tara si acum am ramas noi doua. Acum ca nu mai e el aici, tatal meu profita si ne chinuieste pentru ca nu mai are cine sa ne protejeze. Eu intru acum in ultimul an de facultate, cel mai greu.si nu stiu cum voi face fata traind asa.